Rottweiler

Alimentaţia

Alimentaţia Rottweilerului nu este una specială, poate fi hrănit atât cu hrană uscată cât şi cu hrană preparată (de preferinţă orez fiert cu carne de vită sau pui şi puţin morcov precum şi iaurt cu mussli, supă de pui, dar si arpacaş fiert şi condimentat etc.), în nici un caz carne de porc sau grăsimi.

 Comportament şi psihologie

Dresajul şi îngrijirea corespunzătoare a Rottweiler-ului îl pot face un câine de companie excelent. Rottweiler-ul este o rasă de câini foarte puternică cu instincte protectoare native. Iniţial, utilizat ca şi câine ciobanesc care supraveghea turmele de oi, Rottweiler-ul a devenit rapid mai bine cunoscut ca şi câine de pază. Deşi uneori răutăcios din cauza unei educaţii inadecvate şi mergând până la agresiune, dresajul şi îngrijirea adecvată a Rottweiler-ului îl pot face un companion excelent.

 Istoricul şi originea

Se crede că Rottweiler-ul din zilele noastre este un descendent al câinilor-păstori din timpurile romanilor, probabil al mastiff-ului italian. Aşa cum romanii şi-au extins dominaţia de-a lungul întregii Europe, Rottweiler-ul le-a stat alături având rolul de a păstori cirezile de vaci şi de a-i apăra pe soldaţi şi alimentele acestora de prădători. Datele istorice au consemnat că trupele romane, în cele din urmă, au intrat şi s-au stabilit în Germania în anul 74 î.Hr. În acel timp, acoperişurile din olane (ţigle) roşii reprezentau stilul arhitectural obişnuit, iar colonia a fost numită Rottweil, o traducere a cuvintelor germane pentru ţigla roşie. Această colonie a dat naştere numelui rasei, care a contribuit cu loialitate şi curaj la dezvoltarea civilizaţiilor romane şi germanice.Aceasta regiune Rottweil a devenit în cele din urmă un important târg de vite, unde descendenţii câinilor romani de bovine şi-au dovedit utilitatea atât în conducerea turmelor cât şi în paza lor împotriva hoţilor şi a animalelor sălbatice . Rottweilerii au fost folosiţi de măcelarii ce călătoreau prin târgurile evului mediu păzind pungile de bani legate în jurul gâtului lor.Cu toate acestea, la sfârşitul secolului al nouăsprezecelea când căile ferate au devenit principala modalitate de transport, rasa a scăzut numeric atât de mult încât în 1900 a existat o singura femelă în oraşul Rottweil, pe lângă doar încă un număr redus în împrejurimi. Renaşterea rasei pâna la primul război mondial s-a realizat datorită cererii din ce în ce mai mari pentru câini de poliţie, sporind interesul pentru câinii Rottweiler. În timpul primului război mondial, rottweilerii au fost folosiţi în diferite roluri, inclusiv ca mesageri, ambulanţă, şi câini de pază.
Practic, aproape distrusă în jurul anilor 1800, rasa a revenit la începutul secolului al XX-lea, datorită eforturilor susţinute ale unor crescători entuziaşti din Stuttgart. Rottweiler-ul este încadrat în clasa câinilor utilitari şi a fost prima dată înregistrat de către American Kennel Club în 1931.

  Talente

luarea urmei (copoi), câine ciobănesc, de pază şi de protecţie, poliţist şi cărăuş.

  Grupa

Mastiff (buldog) sau câini utilitari (AKC). Rasa este recunoscută de următoarele organizaţii şi oficii internaţionale: CKC, FCI, AKC, UKC, KCGB, ANKC, NKC, NZKC, APRI, ACR.

  Aspectul exterior si dimensiunile

Rottweiler-ul este un câine de talie medie, de culoare neagră cu pete ruginii pe obraji şi bot, labe şi membre.Crescătorii de Rottweiler vizează un câine de o mare forţă , negru acoperit cu marcaje clar definite - aşa zisele puncte de foc-, a căror putere şi aspect nu duce lipsă de nobleţe şi care este deosebit de bine adaptat pentru a fi un câine de companie, serviciu sau de lucru. Există şi o varietate de Rottweiler roşie (roşcată) cu pete maron. Blana sa este formată din fire de păr de lungime medie, drepte şi destul de aspre. Capul câinelui este lat cu un bot rotunjit, bine dezvoltat şi urechi triunghiulare, lăsate. Nasul (trufa) este mare şi negru. Ochii sunt de culoare închisă, cu o expresie de loialitate şi bunăvoinţă. Buzele sunt negre, iar mucoasa lor este pigmentata. Corpul acestui câine este masiv şi puternic, musculos şi atletic. Rottweiler-ul poseda o forţă considerabilă şi prezintă un piept adânc şi lat. Coada este tăiată (scurtată în lungime) rămânând una sau două vertebre coccigiene (piese osoase ale coloanei vertebrale). Dacă este prezentă coada este butucănoasă. Amputarea este interzisă în Germania, Marea Britanie şi alte câteva ţări. Rottweiler-ii sunt adesea născuţi cu pinteni la nivelul membrelor posterioare, care sunt amputaţi, de regula, odata cu coada. Se susţine că ar exista doua tipuri de câini Rottweiler: 1.Rottweiler-ul german se pare că este mai scund, mai îndesat şi are un cap mai mare şi mai butucănos; 2.Rottweiler-ul american este mai înalt, cu picioarele mai lungi şi cu capul mai puţin butucănos. În orice caz, sunt crescători care fac selecţii urmărind standardul german, care este în afara celui recunoscut de AKC, în timp ce alţii fac selecţii urmărind standardul american, acceptat de AKC. Adultul de Rottweiler are în medie 61-69 cm înălţime la mascul şi 56-63 cm la femela. Masa corporală este de 43-59 kg la mascul şi de 38-52 kg la femelă.

  Personalitatea

Rottweiler-ul este un câine cu o personalitate puternică. Este calm, uşor de dresat şi educat, curajos şi devotat proprietarului şi familiei sale. Este un câine extrem de protector, apărându-şi familia cu înverşunare. Sunt luptători puternici, care par a fi imuni la durere. Sobru, ponderat, loial, sigur pe sine, Rottweiler-ul necesită stăpâni care îl pot domina şi manipula. Dresajul ferm şi meticulos este esenţial pentru acest câine, altfel puteţi sfârşi prin a avea un câine extrem de puternic, independent şi peste măsură de agresiv. Este un câine de pază nativ, cu un caracter blând şi uşor de cizelat. Sunt foarte inteligenţi şi şi-au dovedit abilităţile in cadrul instituţiilor poliţieneşti, militare sau vamale de-a lungul multor secole. Acest câine necesită multă companie şi timp pentru socializare pentru a avea cu adevărat un exemplar reuşit. Prietenii şi rudele familiei sunt, în general, primiţi cu entuziasm. Străinii nu pot trece mai aproape de trotuar. Lătratul este adesea rezervat pentru intruşii nedoriţi. Potrivit standardului FCI, Rottweilerii sunt blânzi, calmi în etapa de bază, iubitori de copii, foarte devotaţi, ascultători şi dornici să înveţe lucruri noi şi să lucreze. Aspectul lor este natural şi rustic, comportamentul lor sigur de sine, echilibrat şi neînfricat. Ei reacţionează în mediul lor cu mare atenţie. American Kennel Club spune că este în esenţă un câine calm, încrezător şi curajos, cu rezerva că nu se împrieteneşte uşor cu străinii. Un Rottweiler este întotdeauna sigur pe sine. Manifestă o mare dorinţă de a proteja casa şi familia şi este un câine inteligent, cu o duritate extremă şi adaptabilitate, cu o voinţă puternică de a lucra, ceea ce îl face potrivit mai ales ca şi companion, pază sau câine utilitar. Rottweilerii sunt o rasă de câini puternici, cu o bună dezvoltare genetică a instinctelor de pază . Ca la orice rasă, comportamentul potenţial periculos este, de obicei, rezultatul educaţiei iresponsabile a proprietarului, a tratamentului plin de abuzuri, neglijare sau lipsei de socializare. Experţii recomandă ca aceşti câini să beneficieze de instruire şi socializare extinsă, lucruri esenţiale pentru toţi Rottweilerii. Potrivit AKC, Rottweilerii iubesc persoanele din anturajul lor şi pot să se comporte într-un mod comic spre deliciul familiei şi prietenilor, dar sunt, de asemenea, foarte protectori cu teritoriul lor şi nu agreează străinii. Rottweilerii au nevoie de atenţie în formare şi de multă, multă socializare. Rottweilerilor nu le face bine să stea legaţi timp îndelungat. Ei sunt câini de lucru şi necesită o ocupaţie, de aceea nu se recomandă acest câine oricui.

  Relaţiile cu familia şi casa

Rottweiler-ul este un câine de companie pretabil pentru persoanele care sunt în căutarea unui prieten loial şi a unui câine de pază credincios. Proprietarii împărtăşesc o legătura puternică cu câinii lor de companie; totuşi, rasa nu este cunoscută pentru abilitatea de a realiza relaţii de prietenie rapide cu străinii. Adesea văzuţi ca o ameninţare de către Rottweileri, străinii pot fi întâmpinaţi cu o reacţie agresivă. Acest câine nu prea este indicat familiilor cu copii mici din cauza forţei şi posibilei intoleranţe faţă de poznele copiilor. Rottweiler-ul se bucură să fie singurul câine al familiei. Poate fi agresiv cu alţi câini, motiv pentru care trebuie ţinuţi în lesă în spaţiile publice. Când un câine Rottweiler este complet educat şi dresat, va fi un bun tovarăş de joacă pentru copii. Va accepta pisicile şi alte animăluţe de casă atâta timp cât a avut o experienţă pozitivă cu acestea în timpul copilăriei. Rottweiler-ul se va acomoda să traiască într-un apartament, dacă i se acordă suficient timp şi spaţiu pentru mişcare. Sunt câini relativ inactivi în interiorul căminului, astfel că o curticica este suficientă pentru a-l face fericit.

  Dresajul

Rottweiler-ii sunt câini extrem de inteligenţi şi sunt utilizaţi de secole, datorita curajului lor recunoscut, ca şi caini de pază. De la începutul secolului al XX-lea, câinele din această rasă a fost utilizat ca şi câine poliţist. Rottweiler-ii sunt nerăbdatori şi doritori să înveţe. Din nefericire, unele persoane au ales să profite de entuziasmul Rottweiler-ului pentru a-i învăţa şi antrena să fie agresivi. Acest lucru a avut ca rezultat crearea unei reputaţii proaste pentru rasă, reputaţie pe care proprietarii şi crescătorii de câini Rottweiler au încercat cu disperare s-o reabiliteze. Cu un dresaj adecvat, Rottweiler-ul poate deveni un membru al familiei, îndrăgit şi devotat. Din cauza taliei lor, dresajul trebuie instituit de timpuriu, încă de când câinele este mic şi trebuie luat în serios pentru a vă putea asigura că exemplarul dumneavoastră nu va deveni agresiv.

  Aspecte particulare

Unii câini Rottweiler sforăie în timp ce dorm şi, ca urmare, ocazional tuşesc. Aceasta nu implică o problemă de sănătate pentru câine. Totuşi, dacă tuşitul este un fenomen frecvent, în special în timp ce câinele dumneavoastră de companie doarme, acesta poate fi un indiciu al prezenţei unei afecţiuni cardiace sau pulmonare. Acestea sunt probleme grave care ar trebui tratate imediat. Rottweiler-ul ar trebui periat cu o perie din păr de porc, de circa doua ori pe săptămână. Aceasta este o regulă generală pentru toate rasele de câini cu părul scurt. O mănuşă-perie este adecvată pentru efectuarea unui periaj meticulos. Perierea stimulează creşterea părului nou, sănătos şi înlătură părul uzat, pregătit să cadă. Această activitate va permite stabilirea unei legături cu câinele. Demararea acestui regim în timp ce câinele dumneavoastră de companie este încă pui este o cale eficientă pentru începerea unei relaţii apropiate şi bazată pe încredere. Îmbaiati-l numai când este absolut necesar. Rottweiler-ul este un câine ce năpârleşte sezonier şi nu excesiv. Rottweiler-ul este un câine ce necesită un volum suficient de mişcare. Alergatul în spaţiile deschise (păduri sau câmpurile neîmprejmuite) îl vor face foarte fericit, neavând nici o intenţie de a se depărta de dumneavoastră. Înotul şi alergatul pe lângă bicicletă sunt activităţi perfecte pentru consumarea energiei acestui câine „sportiv” din naştere. Rottweiler-ul se va bucura întotdeauna să recupereze mingea pe care i-o veţi arunca. Caţelele de Rottweiler sunt foarte prolifice, născând în mod frecvent până la 12 caţei. Rasa a avut parte de o publicitate negativă. În SUA, într-un raport din 1997 al CDC, Rottweiler a fost considerat ca a doua rasă cu probabilitate de atac mortal asupra oamenilor după Pit Bull, deşi aceste atacuri reprezintă jumătate comparativ cu rasa Pitbull. Portretizarea Rottweilerilor ca şi câini răi în mai multe filme de ficţiune şi serii de televiziune, mai ales în The Omen, şi articolele negative de presă s-a adăugat la publicitatea lor negativă. Acest lucru a dus la interzicerea lor în unele oraşe şi sunt uneori vizaţi ca şi câini periculoşi prin legislaţie, cum ar fi în Ţările de Jos, Polonia, Portugalia şi Republica Irlanda. Pe de altă parte, nu toată mass-media a portretizat rasa într-o lumină negativă : De exemplu, o parte mai blânda a personalităţii Rottweilerului a fost observată în Lethal Weapon 3 film în care cu ajutorul unui Rotweiller o operaţiune de contrabandă cu arme a fost anihilat de personajul principal, jucat de Mel Gibson. Câinele a fost ulterior salvat şi de facto adoptat de către protagonist. De asemenea, în seria HBO Entourage un Rottweiler pe nume Arnold este un drăguţ animal de companie pentru personajele principale.

  Boli

Boli frecvente sunt: displazia de şold şi de cot (dacă nu sunt controlate montele), torsiune stomacală, demodecie (la fel, dacă nu sunt controlate montele) precum şi probleme cu ficatul. Există exemplare la care pot apărea probleme cu calciul (probleme de asimilare a calciului).

  Educaţia şi dresajul

Dresajul poate fi unul uşor dacă este făcut de cineva cu experienţă. Rottweilerul poate uneori să încerce să preia conducerea. Dacă va avea o mână forte care să îl ghideze va deveni un câine foarte bun în toate sensurile

CAINI CIOBANESTI ROMANESTI

asa denumita "Ciobanesc Romanesc Mioritic" este o rasa foarte veche, raspandita pe toata suprafata tarii, care s-a pastrat numai datorita pastorilor. De ea se ocupa in prezent Clubul National de Caini Ciobanesti Romanesti, care are ca obiectiv principal omologarea rasei in cauza de catre Federatia Chinologica Internationala. Datele care urmeaza ne-au fost puse la dispozitie de acest Club.

Caine de paza si aparare a turmei si a ciobanului, Ciobanescul Mioritic se incadreaza, potrivit standardelor Clubului, in clasa cainilor molossoid (in care se mai afla cainii Schnauzer, de pilda) de tip montan.

Aspectul general este cel al unui caine de talie mare, robust si compact, care inspira forta si respect. In ciuda masivitatii impresionante, este extrem de agil, surprinzandu-si adversarii cu miscarile sale precise si iuti. Este un caine foarte rezistent care supravietuieste fara probleme in conditii dificile de clima sau alimentatie. Este usor de ingrijit si se adapteaza usor oricarui anturaj.

Ciobanescul Mioritic are un temperament calm si prietenos, dar devine un aparator redutabil cand stapanul sau teritoriul sau sunt atacati. Curajul si devotamentul de care da dovada l-au facut celebru si sunt pomenite in povesti si legende populare.

Este considerat de unii singurul caine care are sanse de a scapa cu viata cand ataca ursul.

Foarte atasat de copii si oricand gata sa se joace cu ei, manifesta fata de straini anumita rezerva. Personalitatea puternica nu reprezinta un obstacol in educare, dar ramane cainele unui singur stapan.

O caracteristica importanta a Ciobanestilor Mioritici este proportia dintre bot si craniu, care sunt egale sau cel mult o diferenta in defavoarea primului, care poate fi si putin mai scurt.

Capul este masiv, acoperit complet de par de lungime uniforma. Craniul este boltit usor, cu frunte larga si protuberanta occipitala proeminenta.

Stopul este putin marcat, trufa neagra, masiva, larga.

Botul este puternic si drept, se ingusteaza usor spre varf.

Dantura este foarte puternica, muscatura in foarfeca este apreciata. Absenta a doi premolari sau a doi molari nu este sanctionata ca defect.

Ochii sunt de marime medie, in forma de migdala, de culoare inchisa. Pleoapele si genele negre sunt caracteristice ale rasei.

Urechile nu sunte foarte mari, inserate la inaltime medie, de forma triunghiulara cu varful usor rotunjit, atarna de-a lugul obrajilor. Cand cainele este in alerta sau in actiune, urechile se duc usor spre spate. Pot fi taiate, dar nu este de dorit.

Gatul este foarte musculos, masiv, de lungime medie, formeaza o linie de 40-45 de grade cu linia spatelui.

Trunchiul este putin alungit, de forma rectangulara, greabanul nu e proeminent, spatele orizontal, larg si musculos, bazinul larg, crupa usor inclinata, ceea ce da impresia falsa de latime a trenului posterior.

Trenul anterior, mare, se largeste usor spre spate, pieptul musculos si proeminent, coastele sunt arcuite. Burta si lateralele nu depasesc coatele.

Labele sunt drepte, paralele, vazute din fata si din profil. Umerii au omoplati largi, inclinati spre spate intr-un unghi de aproximativ 100 de grade cu bratul. Coatele sunt masive si apropiate de corp, nu se abat de la linia verticala, antebratul drept si puternic, articulatiile carpiene elastice, metacarpienele usor inclinate spre fata.

Trenul posterior. Labele sunt ovale, masive si compacte, acoperite din abundenta de par, unghiile negre si puternice, cu pernute negre, tari, rezistente. Din profil, coapsele si gambele sunt compacte si musculoase. Din spate, sunt paralele. Prezenta pintenilor poate schimba mersul si e preferabil sa fie eliminati. Jaretul nu este situat prea sus, articulatia mai degraba joasa. Metatarsienele lungi, verticale, puternice.

Mersul este degajat, suplu, acoperind bine terenul. Vazut din spate, se observa o usoara deplasare in plan vertical.

Coada este inserata destul de sus; in repaus atarna aproape de nivelul jaretului, cu extremitatea usor intoarsa in sus. In actiune se ridica pana la nivelul spatelui, dar niciodata nu se incovoaie pe spate. Se poate taia, dar nu este de dorit.

Parul este unul din atributele rasei. Lungimea intre 8-16 cm, abundent, dur, des, aspect lanos, usor ondulat. Acopera complet capul, gatul, corpul, coada si membrele. Subparul este des si moale.

Culoarea predominanta este alb sau alb cu reflexe vioalcee, de preferinta marcat cu negru, gri sau usor galbui. In functie de sezon si de felul in care este ingrijit cainele, blana poate fi in totalitate sau partial infoiata.

Talia. Inaltimea la greaban 65 cm minimum pentru masculi si 60 pentru femele, limita superioara fiind libera.

Greutatea pentru masculi este de minimum 45 kg, iar pentru femele 35, fara limita superioara.

Defecte. Orice incalcare a standardului, precum aspectul longilin sau nearmonios, spate curbat, coada tinuta prea sus, blana prost intretinuta, neascultator. In caz de egalitate este preferat cainele cu muscatura in foarfeca.

Defecte grave: Depigmentatia trufei, prognatism superior sau inferior, absenta a mai mult de doi molari sau premolari ori a altor dinti, depigmentatia pleoapelor, mers viciat.

Defecte eliminatorii: absenta parului lung pe membre si cap, blana de culoare neagra sau roscata sau bruna pe mai mult de 30% din corp, talia mai mica decat standardul.

Caracterele sexuale ale masculilor trebuie sa fie bine marcate.
Ciobănescul german este o rasă de câine care se presupune că a apărut prin domesticirea lupului. Consideraţia are în vedere asemănările aspectului general. Literatura de specialitate menţionează folosirea acestui câine din vremuri străvechi de către ciobanii germani, rasa prezentând variabilitate mare sub raportul însuşirilor morfologice de la o regiune la alta, adaptânduse condiţiilor de climă şi climaterice fie modificându-şi talia, viteza de mişcare pentru zonele de câmpie, fie având o talie mai mare pentru cei cu origine montană. S-a constatat că au existat împerecheri numeroase între câinii ciobăneşti şi lup, descendenţii fiind domesticiţi şi utilizaţi pentru pază.
"Spre sfârşitul secolului al XVIII-lea se constată aceeaşi neuniformitate a materialului biologic până la expoziţia din anul 1899 de la Karlsruhe, unde s-a constituit "Asociaţia câinilor Ciobănesc german". Iniţiatorii şi promotorii acestei asociaţii au fost A. Meyer, căpitan de cavalerie, şi Max von Stephanitz, care a fost ales şi primul preşedinte al forului nou constituit."

Generalităţi

Ciobănescul german este răspândit la ora actuală aproape în întreaga lume fiind preponderent utilizat pentru pază şi protecţie dar şi pentru alte activităţi având în vedere calităţile pe care le are. Constituţia sa este robustă, cu oase puternice, personalitate fizică şi psihică bine conturată. Capul este mare, dar proporţionat, cu formă uşor alungită spre trufă, fără a fi ascuţit. Fruntea este lată, uşor convexă, cu stopul lin, botul puternic, cu buzele ce se închid foarte corect. Maxilarele puternice, cu dinţi masivi, ce se închid în "foarfecă". Ochii migdalaţi, au dimensiuni medii, formă uşor oblică, privire vioaie şi inteligentă. Urechile sunt potrivit dezvoltate, purtate vertical, cu vârfurile relativ ascuţite şi foarte mobile. Trunchiul este lung cu greabănul uşor evidenţiat, cu spatele şi şalele relativ drepte, dar oblice antero-posterior, coastele bine arcuite, lungi şi oblice, flancurile scurte. Crupa este lungă, uşor oblică, bine îmbrăcată în musculatură. Membrele sunt drepte, paralele, cu osatura puternică, proporţionale cu dezvoltarea corpului. Chişiţa trebuie să fie de lungime medie, puternică şi mobilă. Mobilitea chişiţei este extrem de importantă la acestă rasă, deoarece contribuie la elasticitata şi rezistenţa în alergare. Labele membrelor sunt mici, de formă rotundă şi bine închise,cu falange bine arcuite, unghii scurte şi puternice. Coada este stufoasă şi lungă, purtată arcuit şi în jos, cu ultima vertebră ajungând la încheietura jaretului sau chair mai jos. Părul la această rasă poate fi lung, scurt, sau mijlociu şi aspru. Culoarea este extrem de variată, fiind acceptată o gamă largă de nuanţe şi culori, dintre ele: culoarea neagră sau neagră cu desen carcteristic, nuanţe maronii, roşcate, galben, gri-fier, cenuşiu, lupie sau chiar albă.
Caracterul: câinele este docil, ataşat până la moarte de stăpân. Este uşor de educat pentru că marea lui plăcere este să facă pe placul stăpânului. Este liniştit şi uşor de abordat, înţelegător şi încrezător în stapân. Este un cavaler care vă va însoţi pretutindeni cu eleganţă, echilibrat afectiv, foarte ager, iute şi cu reacţii tipice câinilor de pază şi protecţie. Se adaptează rapid situaţiilor neprevăzute. Educarea lui necesită fermitate din pareta stăpânului, dar nu suportă tratamentele dure sau brutale. (2)

[modifică] Alimentaţia

Hrana este specifică carnivorelor, raţia va fi stabilită conform activităţii zilnice.În acest sens se impune menţionarea că acestă specie nu valorifică resturile menajere sau alimente cu conţinut ridicat în celuloză. Alimentele utilizate sunt de origine animală şi vegetală. Dintre cele de origine animală: carnea de vită, găină, gâscă, pui, oaie si miel(în cantităţi nu foarte mari), mai puţin carne de porc, (aceasta se recomandă totuşi ca adaos la hrana câinilor cu munci grele, sau pază îm medii cu temperaturi scăzute, în cantităţi reduse şi sub control medical); Subprodusele de abator, organele, oasele sub formă de praf, laptele şi derivatele lui, ouăle, grăsimile animale cu excepţia şoricului de porc, care este interzis, deoarece la nivelul ficatului poate produce alergii şi în cele din urmă leziuni grave. Carnea de peşte se poate administra dezosată. Carnea de vânat este acceptată în alimentaţia ciobănescului german. Alimente de origine vegetală: orezul, pâinea, pastele făinoase, fâina de cereale, grâul, arpacaşul, morcovii, cartofii, zahărul, salata, spanacul, fasolea verde, ţelina, prazul, uleiurile vegetale. Se pot include pasta sau tocătura, conservele, mezelurile deşi nu sunt recomandate în mod special. Nu se recomandă fasolea uscată, varza şi conopida, iar cartoful se va administra fără să constituie un component de bază. Ocazional câinele poate consuma fructe, mere, pere, prune, struguri, caise, acesta se pot adăuga cu succes la fierberea mâncării, dar nu în cantitate mare. Este de preferat ca hrana administrată să fie bine fiartă, pentru a ajunge la stadiul de terci, iar raţia obişnuită să conţină atât produse din carne, cereale, legume, lactate, ouă şi uneori fructe. Zaharurile şi produsele zaharose trebuiesc administrate cu prudenţă producând carii dentare şi obezitate. Hrana poate fi administrată în două tainuri, dimineaţa şi seara, dimineaţa administrându-se 60% din cantitatea totală. Hrănirea femelelor care alăptază se va face în trei tainuri îmbogăţindu-se alimentaţia în săruri şi vitamine(3)

  Boli întâlnite

Boli infecţioase: bruceloza, leptospiroza, salmoneloza, septicemia noilor născuţi, tuberculoza, tetanosul;
Boli virotice: jigodia, rabia, boala lui Aujeszky, hepatita contagioasă, parvoviroza, gastroenterita virotică cu herpes-virus, virozele pulmonare.
Boli parazitare: cestodoze, nematodoze, arachnoentomoze, scabie, parazitismul cu căpuşe, parazitimsul cu purici, micoze cutanate.
Boli medicale: ale aparatului digestiv, ale aparatului respirator, ale aparatului urinar, boli ale sistemului nervos, boli ale pielii, boli de nutriţie, fracturi osoase, răni, traume, arsuri
Ciobănescul Caucazian (Kavkazskaya Ovcharka,-KO) este o rasă de câine de talie medie spre mare, cu constituţie robustă, aproape masivă; se adaptează uşor la condiţii climaterice variate, este rezistent şi nepretenţios, astfel încât este utilizat în aproape toate regiunile fostei Uniuni Sovietice. Câine activ, cu psihic puternic, are un instinct de apărare puternic dezvoltat, ferocitatea şi neîncrederea faţă de străini fiind o caracteristică recunoscută.

eneralităţi

Ciobănescul Caucazian este una dintre primele rase de câini a cărui origine se pierde în trecutul nebulos.
Dacă acceptăm teoria marelui Konrad Lorenz despre descendenţa câinelui din şacal şi lup, atunci Ciobănescul Caucazian este cel mai strălucit reprezentant al celui din urmă, moştenind de la acesta independenţă, iubire faţă de libertate, curaj şi agresivitate. Fără îndoială, strămoşul direct a Ciobănescului Caucazian este Mastifful de Tibet, descris in 1845 de Youatt William. După ce au emigrat din est, câinii străbuni s-au extins pe teritorii mari fiind utilizaţi pentru luptă şi pază la oi.

O caracteristică fizică a rasei sunt urechile cupate

Până la începutul secolului XX,odată ce umanitatea a început să dezvolte transportul, comunicaţiile şi noile echipamente tehnologice, caucazienii trăiau relativ izolaţi astfel câinii lor şi-au păstrat aceleaşi caracteristici prezente şi în ziua de azi.
Acum 150 de ani însă începea cucerirea Caucazului de către Rusia. La această dată Ciobăneştii Caucazieni au început să fie folosiţi la paza unităţiilor militare, atât celor ruseşti cât şi celor turceşti dar şi în luptă, în timpul războiului ruso-turc. În armata rusă aceşti câini au fost introduşi, printr-un ordin special, pentru protecţia tuturor fortăreţelor implicate în operaţii militare (campania 1765-1774).
În 1930 la Nuremberg sunt prezentaţi pentru prima dată într-o expoziţie trei Ciobăneşti Caucazieni, câştigând un renume mondial fiind numiţi de către presă “Giganţii Roşii”. Însă în anii următori a început o deteriorare a rasei din cauza deportărilor violente care au avut loc în Caucaz, rezultând încrucişări nesupravegheate, şi scăderea numărului de exemplare cauzate de Al Doilea Război Mondial. Din fericire Ciobănescul Caucazian nu a avut soarta ciobăneştilor mongolezi sau kirghiztane iar cu ajutorul chinologilor ruşi (Ilina, Bogolyubsky, Vaysman, Mazover) s-a reuşit prezervarea rasei. În 1954, tatăl chinologiei sovietice, A.P. Mazover,a împărţit rasa în trei tipuri:
-tipul georgian (puternic, spectaculos, înalt, păr lung formând coamă şi franjuri bogate pe membre şi pe coadă)
-tipul armean (mai scund decât cel georgian, păr lung formând coamă şi franjuri, colorit gri cu sau fără pete, chiar tigrat)
- tipul azer (de stepă-înalt, corp plin, musculatură plată, păr scurt, colorit variat; şi montan-asemănător cu cel georgian, mască neagră şi colorit roşcat sau arămiu).
Mari centre pentru creşterea Ciobănescului Caucazian sunt în:
Sankt Petersburg (Leningrad), Dnepropetrovsk, Kiev, Moscova, Donetsk, Perm,Ivanovo, etc.Cea mai cunoscută canisă era "Red Star". Între anii 1993-1995 rasa a devenit foarte populară lucru ce a dus la multiplicări necontrolate dar şi de această dată rasa a supravieţuit datorită proprietăţiilor ei unice: viabilitate şi vitalitate ereditară.

[modifică] Denumire

Perioadă de năpârlire

Ceea ce trebuie clarificat este faptul că aceşti câini nu sunt ciobăneşti (Schaferhunde,-germ.) precum Ciobănescul German, Scottish, Shelti, etc - câini de origine europeană, care nu au un astfel de istoric, fiind produşi prin intervenţia omului cu scopul de a controla turma (acest tip de activitate necesitând un câine obedient cu o statură medie şi corp mobil)-, ci câini de ciobani (Hirtenhunde-germ., Shepherd dogs-engl.) care au o origine mult mai veche, având menirea de a apăra turma de predatori (inclusiv oameni),-selecţia făcându-se natural şi fiind caracterizaţi printr-o statură impozantă, agresivitate şi independenţă. Numele băştinaş este Volkodav (câinele lup), dar în Rusia este cunoscut sub diminutivul ovcharka(овчарка,-rus) care înseamna pe undeva câinele ciobanului.

[modifică] Alimentaţia

Hrănirea Ciobănescului Caucazian reprezintă un eveniment zilnic (pe lânga atenţie,tandreţe si implicarea în diverse activităţi fizice) prin care stăpânul îşi ia angajamentul de lider alfa şi asigură cu responsabilitate o alimentaţie adecvată câinelui. Deoarece câinele este o specie înrudită cu lupul(Canis lupus) el este preponderent carnivor. Pe lângă alimentele de origine animală: carne de vită, porc, pui, cal, gâscă, curcan, oaie, miel şi peşte dezosat (în cantităţi nu foarte mari) se recomandă şi o serie de legume (atenţie la cele toxice-ex.ceapa) cum ar fi roşii, salată, spanac, cartofi(fierţi in coajă şi pisaţi), morcovi (raşi), ţelină, pătrunjel, fasole verde şi varză (nu foarte des).

Muşcătura trebuie să fie în foarfece

Pentru a completa sursa de proteine, aminoacizi şi carbohidraţi sunt foarte recomandabile organele de porc şi vită (ficat, rinichi, plămâni), pastele făinoase, ouă (de preferat fierte), cereale, lapte, brânza şi fructe(ocazional). Oasele reprezintă şi ele o sursă favorabilă de calciu însa ele trebuie să fie de provenienţă cabalină sau de vită, fără aşchii şi cu măduvă destulă. Hrana administrată trebuie sa fie bine fiartă, pentru omogenizare, iar raţia trebuie suplimentată în funcţie de nivelul de activitate a câinelui.La puii de Ciobănesc Caucazian tainurile vor fi 7 la număr (la 4 luni) scăzând treptat la 3 până la vârsta de 2 ani (stadiul de maturitate). Pentru a păstra pofta de mâncare şi sănătatea câinelui este necesar zilnic min. 30 minute de plimbare în zone cu aer curat (pădure, pajişte, munte, parc). Apa trebuie să fie la discreţie.
Suplimentele nutritive (calciu, magneziu, fosfor, fier,etc.) se pot administra în perioada de creştere a câinelui la recomandarea medicului veterinar.O alimentaţie bazată pe produse comerciale(majoritatea tratate cu chimicale) este de evitat (duc la diverse boli de piele, alergii, constipaţie) acestea fiind în discordanţă cu dieta unui adevărat câine de munte.

[modifică] Boli, afecţiuni şi defecte

Ciobănescul Caucazian este o rasă foarte rustică care nu suferă de boli grave. Însă probleme pot apărea la şold (displazia de şold), la ochi (heterocromie oculară~pleoape inferioare foarte căzute), la stomac (dilataţie-torsiune de stomac) şi mai rar maladia cotului.
Defecte considerate foarte grave sunt:
-câine fricos sau prietenos cu străinii, apatic;
-culoare de fond aproape neagră cu pete roşcate;
-talie: masculi-sub 65 cm,femele-sub 62 cm;
-absenţa subpărului;
-cap uşor sau îngust,labe plate sau cu degete foarte depărtate,dinţi mici,incisivi implantaţi neregulat,diverse deviaţii ale membrelor.

 Întrebări frecvente

comenzile:la pas,şezi şi nu! sunt necesare pentru controlul câinelui

Ce calităţi trebuie să am pentru a deţine un Ciobănesc Caucazian?
În primul rând trebuie să ai un caracter puternic,fără probleme psihice sau tulburări comportamentale,să fi sigur pe tine şi calm.Orice breşă în enumerările menţionate va fi observată de câine iar el nu va ezita să te testeze de fiecare dată în cele mai diverse situaţii.În al doilea rând este indicat să fi avut şi alţi câini de talie mare în trecut.De asemenea trebuie să ai peste 18 ani deoarece rasa face parte din ORDONANŢA DE URGENŢĂ nr.55 din 30 aprilie 2002 privind regimul de deţinere al câinilor periculoşi sau agresivi ,fiind necesar înscrierea exemplarului la poliţie.De luat aminte este şi faptul că întreţinerea unui Ciobănesc Caucazian în condiţii favorabile cere un sacrificiu financiar destul de mare,astfel o situaţie financiară prosperă este o condiţie sine-qua-non.
Pot ţine un Ciobănesc Caucazian la bloc?
NU.Ciobănescul Caucazian este un câine care are nevoie de un spaţiu mare în aer liber care să fie doar a lui, preferabil un ţarc, şi un loc pe care să patruleze (curte, livadă, etc.)
Cum se înţelege un Ciobănesc Caucazian cu copiii?
Bine, însă nu trebuie lăsat nesupravegheat deoarece jocul poate deveni mai dur iar câinele nu va ţine cont de gabaritul său. De asemenea întreaga familie şi restul animalelor de casă vor intra sub `aripa protectoare` a lui.
Ce aptitudini are un Ciobănesc Caucazian?
Ştie să apere o turmă de oi, o casă, un depozit sau o fabrică de lupi, hoţi, sau alţi prădători. Deci este clar că un Ciobănesc Caucazian are nevoie de un serviciu, NU este un câine de companie.
Băiat sau fată?
Alegerea sexului viitorului pui ţine în mare măsura dacă mai deţii şi alţi câini. Un mascul va fi mai dominant şi mai independent, o femelă va fi mai docilă şi mai pe lânga casă.
De unde pot cumpăra un pui?
De la o canisă. Niciodată din piaţă sau de la persoane străine.Crescătorul este singurul care garantează calitatea puiului şi tot el este cel care vă va da sfaturi şi vă va îndruma în creşterea lui.
Ce este o montă?
Este procedeul de împerechere între un mascul şi o femelă. Ambii trebuie să deţină dreptul de montă pentru ca urmaşii lor să beneficieze de pedigree. Scopul urmărit este de a aduce un beneficiu rasei, astfel trebuie luat în considerare alegerea unui partener compatibil şi cu rezultate competiţionale bune.

Peticel un golan imblanzit

 Era o zi calda de vara veneam de la cam insotita de bunici.Azunsi in curte despachetam tot,si intram in casa sa mancam.Afara se aude o bataie intre animale.Eu fiind cea mai tanar m-am dus sa vad ce se petrece.Cand colo vazusem un motan care era inconjurat de caini nostri si era foarte speriat.Am gonit cateii si cand am dorie sa ma apropii de el a si zbuchito.Peste cateva zile s-a reintors la noi.Daer de aceasta data ranit la labuta.Acest motan purta numele de ,,Peticel,,si se spuna ca este un golan deoarece mereu hoinarea peste tot si se mai spunea ca era   foarte salbatic.Cand sosi la noi cu labuta ranit,bunicul l-a analizat si a vazut ca a fost impuscat de un vanator.Motanul neavand cale de scapare incepu sa maraie sa muste  sa zgarie.Dar eu tot nu m-am lasat pana ce nu l-am facut bine.mereu aveam grija de el il hraneam ma jucam incercam sa il pun pe pisicoare iar incetul cu incetul a inceput sa ne iubeasca.Peticel dupa o luna doua isi revini si ramasese la noi isi intemeiase o familie cu pisicuta noastra avand chiar 6 pisoiasi asa de frumosi.ani trecura si incetul cu incetul imbatrani.in seara de Craciun 25.12.2009 adica anul trecut bunicul mi-a spus ca l-a gasit mort in fata casei.aceia a fost cea mai rea veste pe care am primito vreodata.nu puteam crede ca a murit batut de trei motan!am plans luni intregi.Dar intr-o zi dimineata un pisoi mic a ajuns in fata casei era slab si mic indura frigul.l-am luat l-a primit in casa si mi-am prommis ca nu il voi iubi cum l-am iubit pe Peticel  dar am inceput sa il iubesc.l-am hranit l-am ingrijit l-am ferit de rele.pana cand a ajuns mare ,si a inceput sa se descurce singur.intr-o zi cand ma aflam la magazin pisoiul veni dupa mine.ma asteptase in fata magazinul dar and iesisemm cineva mi-l furase!din aceea zi am jurat ca nu voi mai iubii nicio pisica!

                                                    Povestea lui Bobita
                           
 Era o zi inourata de vara,eu iesisem sa ma plimb putin cu prietenele.plimbandune noi ca fetele,trecem pe langa niste copii mai mici care se jucau cu doi catelusi.Ne-am oprit sa ii vedem sa ne jucam un pic cu ei.Am intrebat ai cui sunt,si erau ai nimenui.Copii au spus ca le-au dat si nume.Pe baietel il chema Bobita iar pe fetita Bety.M-am gandit sa il i-au pe cel mic deoarece nu ii se dadea preamulta atentie!era mic avea cam vreo 5 saptamani.L-am luat acasa si l-am aratat bunicilor mei.In fine au fost de acord,pana la urma.L-am adoptat si eu si varul meu l-am spalat l-am tinut la caldura l-am hranit cu biberonul,ne-am ocupat de el.El Bobita,a inceput sa creasca,sa latra chiar sa isi apere teritoriul.Cand cineva intra in curte imediat ne spunea si il ,,analiza,,cu atentie mare.Daca nicio persoana nu iesea din casa,nu il lasa pe ,,strain,, sa se apropie prea mult.Deci isi apara teritoriul,avea grija de noi ne pazea mereu.Acum a crescut si mai mult.Este rau musca si nu este bun cu nimeni inafara de rude.aceasta este poveastea lui bobita.                                          

animalele

 Voi incepe prima mea postare punand poze   cu  animalutele mele de la bunici!